Ce am mancat cand m-am ambitionat sa incep sa slabesc

Va salut si va imbratisez pentru tot noul an, 2018!

Cum am mai scris in articolele anterioare, la sfarsitul lunii august mi-am propus sa incerc ceva nou: sa renunt la obiceiuri si sa creez un meniu nou, un stil culinar diferit si sa imi rearanjez orele de masa.
Mancam oarecum haotic: dimineata vreo 2 chifle (sau 3 felii de paine) cu “de toate”, apoi la pranz mancam normal, dupa-amiaza dadeam grav iama in dulce, apoi seara mancam iarasi 1-2 chifle cu diverse si ma tratam cu barbata-miu cu clasicul “ceva dulce”. Ori de cate ori ne-am autoimpus sa nu mai cumparam dulce, unul din noi spargea gheata si reluam obiceiurile proaste in cateva zile.

In capul meu a inceput sa infloreasca mult ideea de familie extinsa, imi doresc copii de cand ma stiu si faptul ca ma indrept extrem de vertiginos catre 30 de ani (ii voi bifa anul acesta) cu multe kilograme dupa mine nu ma ajuta. Si-am zis hai s-o incerc si pe asta…

Am avut noroc sa imi notez cu ce am inceput. Si am avut si rezultate, chiar daca pare multa mancare. Va rog sa tineti minte ca meniul mi l-am corectat singura, cunoscand cateva reguli de bun simt, tinand cont de cantitatea si calitatea mancarii. Am incercat sa evit cat mai mult dulcele si mancarea cumparata “gata facuta”, dar nu iese mereu cum vreau. Avantajul e ca imi merge bine. Am o perioada prelungita de stagnare pe decembrie-ianuarie despre care incep sa conturez articolul incepand de astazi.

Asa ca, va las cu meniul notat (din pacate m-am oprit din notat, dar n-ar fi rau sa revin la acest obicei).

 

food-salad-restaurant-person.jpg
stokpic.com – Free for personal and commercial use

Continue reading “Ce am mancat cand m-am ambitionat sa incep sa slabesc”

Weightloss report vechi de o luna. Ooops.

Postarea de mai jos a fost scrisa acum vreo luna… si ceva. Intre timp mi-am sarbatorit ziua de nastere, care mi-a adus ulterior 2-3 saptamani de stagnare. Simultan am avut o discutie cu o colega care mi-a adus dezamagire si lipsa dorintei de a mai urma acest drum (dar m-am resetat singura).  Lucrurile arata din ce in ce mai bine. Azi aveam 109,6kg. Am slabit 10 kg 🙂

Text scris la inceputul lunii octombrie: Saptamana aceasta am “implinit” o frumoasa scadere in greutate. Am ajuns la 113 kg, greutate pe care n-am mai avut-o de vreun an sau doi. Sunt 6 kg scurse de pe mine, fara mare efort, ca sa fiu sincera. Nu stiu de unde a aparut vointa pe care am capatat-o cand am inceput acest drum, insa se pare ca o pastrez singurica de mai mult de o luna. Sunt aproape 6-7 saptamani de cand m-am hotarat ca GATA, e timpul sa schimb ceva pentru sanatatea mea, iar mai jos vreau sa enumar principiile pe care le-am respectat ca sa evit:
1. renuntarea la dieta si
2. sevrajul care survine cand renunti la atat de mult zahar

Regula nr 1: 5 mese pe zi, obligatoriu

Asta inseamna mic dejun in jur de 7-8, pe la 11 de obicei incep sa simt foame – deci gustarea 1, pe la 13-13:30 pranzul, pe la 15 incep sa simt senzatia de “as manca ceva”, deci gustarea 2, apoi seara 19-21 maxim cina. Am luat aceasta hotarare deoarece mancam ca haplea pranzul la 12-12:30 si pana seara mi se facea foame,iar “gustarea de la ora 15” erau de fapt diverse dulciuri (croissant, ciocolata, rafaelo, diverse chichite de la Kinder, etc). Masa de seara o accept pana pe la ora 21 deoarece ma culc la 11 sau chiar 12 noaptea si daca ar fi multe ore intre ultima masa si culcare, risc sa simt foame inainte de somn si deci cresc riscul de a da iama in frigider la ore total nepotrivite.

Regula nr 2: Fara catering, pe cat posibil

Lucrez intr-o zona a Bucurestiului unde nu prea ai de unde sa iti iei ceva ok de mancare, asa ca alternativa era catering. Nu va ganditi ca avem mari restaurante prin zona… luam ce aveau la meniu. Ciulama, ciorba, cartofi frantuzesti, ardei umpluti, etc. Era mai simplu. Cu noua regula imi impun sa gatesc pranzul de cu seara de dinainte. Se mai intampla sa apelez la catering, insa am grija la ce comand.

Regula nr 3: Dimineata trebuie sa am deja pregatite in caserole gustarile si pranzul

Aici am pornit de la un clip de pe canalul Pick Up Limes, unde Sadia – o tipa foarte misto care explica foarte clar si pe intelesul tuturor ceea ce face – pregatea bento boxes, pe scurt cutioare cu idei de pranz si gustari. Ea pregateste vegan, eu am adaptat la ceea ce mananc eu.
De la acel clip am inceput sa ma uit la mai multe video-uri pana cand m-am lasat convinsa sa ma apuc de dieta auto-impusa. Iata clipul de la care a pornit aceasta regula.

Seara, oricat de obosita as fi, fac pe dracu-n patru si imi fac pranzul, care poate fi ceva mai complex ce necesita gatire sau ceva simplu ca o salata sau o omleta.
Gustarile sunt in principiu fructe si/sau biscuiti vegani sau fara zahar, sau felii expanadate (wasa) cu nutella de casa si banana, sau “inghtata” din banana data la blender cu fructe si lapte, etc. O sa detaliez pe parcurs. Fructele trebuie sa fie spalate si feliate, strugurii spalati, scosi de pe ciorchine, inghetata sau terciul/porridge sa fie puse in recipiente, pe scurt, totul e “ready to eat”, doar sa iau caserolele din punga si sa pot manca fara alt efort.

Am achizitionat caserole si recipiente de diverse forme si dimensiuni, asa incat sa am la indemana ceva atractiv vizual cand vreau sa mananc.

Aici vin cu o exceptie de la regula, caci sunt zile cand nu sunt in stare de nimic sau nu am timp sau chef sa gatesc. In acest caz, iau dupa mine doar gustarile si comand frigarui cu legume, piept de pui si legume la gratar, salata de rosii cu branza, astfel incat sa fug de “meniul zilei”.

Regula nr 4: Nu ase intampla nimic daca mananc ceva dulce sau beau un suc, dar controlez cantitatea la sange

Am avut si o sa am zile de nastere la munca si acasa. O sa am evenimente la care sa particip. Si o sa mananc o bucatica de tort sau o sarma sau ceva nepotrivit. Dar nu voi exagera si nici nu voi face asta zilnic. Si o sa beau o CUTIE de Pepsi. Sau o cafea cu zahar. Dar nu zilnic, ca inainte. Am ajuns sa beau o cafea in weekend si cam o cutie de suc la aproximativ 2 saptamani. Nu mai simt nevoia de suc, desi inainte eram (impreuna cu sotul) dependenti si ne invinovateam ca nu suntem in stare sa ne controlam.

Invinovatirea mi-a adus in trecut o stare de agitatie: “Trebuia sa ma abtin, ce naiba, nu pot sa ma abtin de la dulciuri? Gata de maine nu mai mananc dulciuri, nu mai cumpar suc, nu mai iau inghetata!”, apoi suportam cateva zile si dadeam iama inapoi in ciocolatele, bomboane, praline, inghetate, etc.
Am pofta de ceva dulce, imi iau cea mai mica portie posibil. Sau incerc o alternativa mai sanatoasa (va ziceam de nutella de casa, fara zahar – suuuuper buna). Ma abtin, dar nu o fac incat sa ajung din nou in cercul ala vicios.

Regula nr 5: Apa. Apa. Apa.

Am fost un consumator clasic de apa, beam in mod regulat, dar pe langa apa, mai erau “suculete” si alte minuni. Am mereu la birou o sticla de 0,5L pe care o reumplu constant cu apa, am observat ca daca incerc cu cana nu beau atat de multa pe cat ar trebui. Cand termin un task, beau niste apa, chiar daca simt sau nu sete. Nu astept sa mi se faca sete. A durat un pic pana mi-am intrat in mana, dar acum e reflex. Totusi, marturisesc, am o slabiciune saptamanala (care mai nou e o data la 2-3 saptamani): un cidru de pere (Somersby) sau un cidru Rekordelig cu capsuni si lime.  O sticla, ca oricum nu rezist la alcool. Sau cateva guri de visinata de casa. Cu astea ma porcesc.

Regula nr 6: Stop shopping-ului de pe raioanele periculoase

Self explanatory: Nu mai intru pe raioanele cu dulciuri sau snack-uri. Trec pe langa ele si imi repet ce trebuie sa cumpar de fapt si de drept. Nu ajuta faptul ca la casele FIECARUI supermarket e plin de gume, ciocolata, batoane, bombonele, tic-tac, etc etc. Singurul supermarket pe care il apreciez din punctul asta de vedere e Kaufland, care are o casa unde nu au dulciuri, ci servetele, aparate de ras, periute de dinti, accesorii pentru chei, etc.

Regula nr 7: Stop TV, stop ziarelor cu oferte de la marile magazie

Asta de fapt e o poveste mai veche, eu nu mai suport TV-ul si ceea ce vad la el. Nu suport stirile, nu suport emisiunile regizate si copiate, nu le mai inghit. Mai dau drumul pe posturile de muzica si cam atat de cativa ani, fiind mereu subiectul curiozitatii altora cand le zic ca nu ma uit la televizor… deloc.
TV-ul este o sursa de curiozitate culinara de slaba calitate. Reclamele incurajeaza dulciurile, tot felul de produse aparent sanatoase (de exemplu un anume “iaurtel” cu fructe pentru copii, plin de zahar, anumite prajiturele cantatoare, felii de “lapte” – chiar, unde o fi laptele in ecuatia aia?, cascaval cu aspect si gust de cauciuc, sucuri acidulate care mai de care “bune de savurat la orice masa” – really, ORICE masa?!, etc).
Ziarele cu oferte ne-au impins multi ani sa luam numai porcarii doar pentru ca veneau cu ceva (orice) gratis – un pahar, un al doilea produs mai ieftin, nu conteaza. Locuim in Bucuresti, deci avem acces la magazine mari si pot compara preturile si sa decid daca merita cumparat un produs la promotie sau nu, doar amintindu-mi la ce pret l-am vazut la un magazin diferit.

Regula nr 8: Reantrenarea gusturilor

Am crescut obisnuita cu gust de paine alba si mancare clasica romaneasca. Am facut parte dintr-o familie low/medium class. Nu era saracie lucie, dar banii erau FOARTE bine dramuiti. Dimineata sandvisuri, branza, mezeluri, omleta, conserva de peste, carnati, crenvursti, etc. La pranz ciorbe diverse si/sau mancare de orice fel, orez, piure, etc. Seara combinatie din ce aveam pentru dimineata.

A fost putin chin sa imi antrenez papilele cu paine integrala cu secara. Mi se parea groaznica. Acum simt ce gust fals are painea alba din comert, nu stiu cum am mancat-o 27 de ani…
Am renuntat la multe mancaruri cu sosuri grele si descopar retete si gusturi noi.
Ciorbele inca le ador, dar le fac rar, nu stiu de ce si-au pierdut atractivitatea, dar cum simt nevoia de o supa sau ciorba, o fac.
Descopar cu surpriza aromele produselor fara zahar sau cu continut redus de zahar. Descopar ce arome interesante are cafeaua cu lapte si doar un strop de zahar cu melasa sau zahar Demerara, in locul celor 2 lingurite de zahar alb pe care le puneam la o cana mare de ceai sau cafea.
Am descoperit ce gust interesant are o simpla salata de rosii cu sare si putin otet balsamic, in conditiile in care uraaaasc otetul normal pe salata cu rosii. Descopar ce gustoasa e o salata cu alte tipuri de verdeturi, nu doar salata verde: spanac baby, rucola, valeriana, etc. Descopar castraveti crocanti de-ti ploua in gura cand ii auzi trosnind. Adaug seminte de canepa si seminte pisate de in, folosesc quinoa si chia, iau fructe inghetate ca sa le adaug prin ce terci gatesc.

Asa am ajuns sa savurez mancarea, nu o doar sa o mananc.

Regula nr 9: Fuxk everyone else

Nu am cum sa o zic mai diplomatic de atat. Cand este supraponderal si iti cunosti viciile, iti cunosti corpul si ceea ce a avut sau nu efect in trecut, se vor gasi mereu “binevoitori” care sa iti explice ca nu faci ceva bine.

Eu zic asa: asculta-i, pentru ca e posibil sa vina cu un punct de vedere diferit si iti poate oferi idei. Insa daca persoana respectiva si ceea ce iti spune deja incepe sa te influenteze negativ, in sens opus al telurilor, detaseaza-te si gata.

Am avut neplacerea de a discuta cu o colega, care mi-a spus ca de fapt pe mine inca nu ma intereseaza sa fiu sanatoasa, ca sunt prea tanara si ma gandesc doar sa arat mai bine, ca asta e moda. Ca ea stie de ce m-am ingrasat eu si ca ma vedea ea… what?! Discutia cu ea m-a lasat rece. Nu stie de unde vin si prin ce am trecut. Nu stie ca nu am avut un support system bun si ca in tot ce am facut am fost propriul meu stalp. Deci nu are dreptul sa comenteze. Asa ca acum nu mai discut cu ea aspectele legate de mine si propriul corp.
Mai greu este cand aceste persoane cu influenta negativa sunt rude si/sau traiesc in aceeasi casa cu voi. In acest caz, va sugerez enorm sa cautati fie o cale de comunicare, ori o cale de a va detasa de aceste persoane care nu va inteleg si nu va sprijina intentiile.

Regula nr 10: Nu va faceti mai mult rau decat bine

Exista o vorba veche: baba sufera la frumusete. De acord, din anumite aspecte. Trebuie sa te lupti cu trecutul, cu obinsnuintele, cu regulile si mentalitatile vechi, cu noul meniu, cu sevrajul in urma limitarii zaharului, sa te lupti cu senzatia ca “nu mai poti” cand abia te apuci de sport/miscare. Asta o incadrez eu la “suferinta” din zicala mentionata.

Un nou stil de viata e… pe viata. Sau macar pe termen mai lung decat o dieta. Nu trebuie sa te faca sa te simti fizic rau, nu trebuie sa iti creeze carente de vitamine si minerale, nu trebuie sa iti creeze infometare continua. Nu trebuie sa uiti ca ai nevoie de proteine, fibre, aminoacizi, etc ca sa supravietuiesti. Chiar si blestematii carbohidrati de care fugim, si de aia avem nevoie (nu o cantitate asa de multa cum include un stil de viata necorespunzator), fara carbs, creierul nostru nu functioneaza.

Un nou stil de viata trebuie sa iti dea energie, nu sa te lase sleit si fara puteri (bine, imi retrag aceasta afirmatie in perioada cand intervine sevrajul cand renunti la zahar, unii reactioneaza urat si gata).

Nu va infometati. Nu mancati doar salata verde. Nu faceti mai multa miscare decat e pregatit corpul vostru supraponderal, va puteti nenoroci genunchi, articulatii, etc. Luati-o treptat.

Cam acestea au fost scrise si lasate in draft. Bine ca le-am recuperat, pentru ca mi-am recuperat si dorinta de a continua. Inca sunt pe felie. Mai postez si pe pagina de Facebook, daca va e mai usor sa ma urmariti asa.

Va pupa Deea. O saptamana minunata!

 

Fat to healthy (4): Motivatia MEA si adevarurile ascunse ale vietii de obez

Te-ai intrebat pana acum in cel mai serios mod posibil: eu de ce as vrea sa slabesc?

Am “emis” raspunsuri si am primit raspunsuri de toate felurile:

Asa mi-a recomandat medicul.
Nu mai intru in hainele de anul trecut.
Am facut burta.
Fac misto colegii de la scoala de mine.
Vine vara si nu vreau sa arat asa la plaja.
Mi-a zis prietenul/sotul/sotia ca ar cam trebui sa slabesc.
Vreau sa intru in rochia de mireasa/in costumul de mire (nas, fin, soacra, socru, etc).
Parca ma simt cam greu, asa…

In prima parte a seriei Fat to Healthy scriam ca trebuie sa iti gasesti motivatia. Motivatia mea a fost articolul citit (la finalul postarii de care zic) si faptul ca imi doresc enorm sa fiu mama. Iar o sarcina, la kilogramele mele, presupune riscuri mai mici si mai mari pe care incerc sa le elimin sau sa le diminuez pe cat posibil.

EU vreau sa slabesc ca sa fiu SANATOASA. Nu ca sa arat mai bine, nu ca sa incap in hainele vechi, nu. Doar pentru sanatate. Tata are diabet non insulino-dependent. Mama a decedat in urma unui cancer de pancreas (care i-a provocat si ei diabet). Nu vreau sa le urmez calea.

And let me tell you, am avut o garla de conversatii de genul “Am niste kilograme in plus, dar chiar sunt sanatos tun, nu am nici o problema, serios!”. M`a frend, daca ai 30-40-50 de kile peste greutatea ta normala, NU esti sanatos, uita-te aici ce zic eu.

Adevarurile urate pe care nu le spune nimeni atunci cand esti obez:

Masura piciorului creste. Daca esti obisnuit cu masura 38, vei purta 39-40 ca obez, pentru ca si talpa piciorului primeste o portie din tesutul adipos. Pe langa asta, picioarele se umfla in timpul zilei si tinzi sa cumperi incaltari mai mari. Pardon, mai “comode“, cum le place unora sa se minta singuri.
Transpiri rau din cele mai dubioase locuri posibile: sub sani, in faldurile care se creaza pe spate, sub coaste, la persoanele supraponderale, la baza coloanei (hai sa o spunem pe sleau: transpiri la noada fundului), iti transpira picioarele si sub burta care atarna. Nu e placuta nici una din situatii.
Obosesti la orice urma lesinata de efort. Obosesti legandu-ti sireturile sau chinuindu-te cu niste catarame incapatanate de sandale. obosesti daca mergi prea mult sau cand urci scarile de la metrou. Iar daca stai la un etaj superior si liftul nu merge, preferi sa pleci in oras pana se rezolva problema decat sa urci atatea etaje. Energia e extrem de limitata si o cheltui cu atata grija, incat faci mai rau.
Apetitul sexual pleaca de buna-voie si nesilit de nimeni. O data din prisma faptului ca nu mai ai incredere in atractia pe care o ai cand ai N kilograme in plus. A doua pentru ca *vezi punctul anterior* obosesti. Seara esti obosit, dimineata te trezesti mai obosit si tot asa. Sexul prinde aripi singurel, fara vestita bautura energizanta.
Razi ca sa nu plangi. De multe ori, cei cu greutate mult peste cea normala sunt cei mai joviali oameni, plini de bancuri, si de zambet. Nu va lasati pacaliti. De obicei acest comportament vine in urma unei vieti intregi de depresie si lupta cu persoana proprie. Ca sa te faci placut, apelezi la glume si alte “giumbuslucuri“, astfel simti ca te apropii de oamenii despre care crezi ca te judeca din punct de vedere al aspectului. Am trecut si eu prin asta cativa ani si va spun sincer ca e injositor. Te minti singur si ii minti si pe ceilalti in acest proces de ascundere a persoanei reale.
Risti sa pierzi prietenii pe care ii ai. Asta pentru ca, revin la oboseala, a iesi cu prietenii devine o povara si preferi odihna, mancarea, etc.

Astea sunt doar o parte din cele auzite sau traite pe propria piele. Pe langa ele, apar tot felul de boli pe care poti sa le asociezi obezitatii sau, la prima vedere, nu ti se pare sa aiba legatura.

Colon iritabil – dieta bogata in mancaruri procesate si fast food nu ajuta. Si va spun sincer, desi nu am experimentat inca, eu consider durerile din timpul unei crize de colon apropiate de durerile nasterii. Anul trecut in august a fost prima data cand am simtit cum este si e oribil. Durerile te ingenuncheaza si dureaza ore intregi in care te rogi sa isi faca medicamentul antispastic efectul si te juri ca nu mai mananci nu-stiu-ce niciodata.

Probleme cu colecistul/bila – am bila lenesa, lasata mostenire de la mama, ceea ce inseamna ca am din cand in cand crize cu greturi, stari de voma, dureri de cap. Nu le doresc nimanui. Bila se umple cu colesterol, poate crea litiaza biliara care aduce cu ea alte probleme despre care nu sunt destul de informata ca sa detaliez. O viata de alimente cu grasimi hidrogenate si procesate inseamna extra litiaza in colecist. Litiaza care poate bloca un canal pancreatic si dai in altele…

Dureri de articulatii, de oase – oasele sunt facute sa sustina o greutate normala, iar greutatea in plus pune presiune, taseaza articulatiile, da dureri de glezne, genunchi, omoplati, etc. Eu adaug si o problema cu nervul sciatic, capatata cand mi-am fracturat coccisul cazand pe scari. Cand stau mult in picioare sau ma aplec de multe ori, cand ma opresc e nasol rau, mi se taie senzatia in picior, simt cum fuge sustinerea de sub mine. O placere la 115 kilograme (*wink*wink* daca v-ati prins).

Dermatita seboreica in zonele in care pielea are falduri, asta insemnand inclusiv sub sani. You don’t want it there. De fapt, nu vrei dermatita seboreica nicaieri, e ca scaiu` si scapi greu de ea.

Probleme cu ficatul – cunoasteti denumirea “ficat gras”? Se numeste steatoza hepatica, si e una din multele –oze care apar atunci cand esti supraponderal, obez. Practic, acest organ care detoxifica organismul este invelit cu o patura de tesut adipos, si nu ii face bine. Duce catre boli urate daca nu se intervine. Da dureri in abdomen in zona ficatului, cresc valorile analizelor, etc etc. Si partea urata e ca singurul tratament existent pentru steatoza hepatica este FIX reglarea regimului de viata.

Afectarea functiilor pancreasului – Diabetul fiind cea mai raspandita afectiune. Yep. Eu am in familie diabetul tip 2. Pancreasul nu secreta corect insulina, iar surplusul enorm de glucide nu ajuta. Iar glucidele nu inseamna DOAR zahar, documentati-va. Greutatea in plus, lipsa miscarii din viata de zi cu zi IN AFARA miscarii normale – la munca, la scoala – adauga la posibilitatea aparitiei diabetului. Si nu e o boala usoara, dar e o boala tacuta. Va las pe voi sa va documentati daca vreti.

Acum revin la motivele mele. Vreau sa fiu sanatoasa si sa pot avea un copil, sa am energia necesara sa ii intampin toate nevoile, sa il pot tine in brate, sa nu gafai alergand in parc, sa ii insuflu o dieta corecta si un stil de viata care sa includa miscarea, sportul. Vreau sa nu ajung la diabetul si gonartroza de care tatal meu sufera de ani intregi, nici sa “ajut” cancerul care vine pe linie materna sa se lipeasca de mine. Vreau sa pot fi activa alaturi de sotul meu, sa ne plimbam, sa am energia sa ies si sa ma bucur de viata.

Cam astea sunt “my ugly truths about being fat“. Ne recitim in cateva zile, acum ma duc sa imi prepar pranzul si gustarile pentru maine.

Va pup,
Deea

Fat to healthy (3): Ce solutii am incercat eu. Ce a mers. Ce nu a mers. Partea a doua.

MISCARE, MISCARE SI APOI… STOP

Am incercat si cu miscarea, ca si acolo am avut tot felul de sugestii.

Fa abdomene ca sa dai jos grasimea de pe burta.
Fa aplecari laterale cu mainile in sold, ca sa dai jos aripioarele.
Fa genuflexiuni, ca sunt bun pentru picioare si fund.
Alearga, ca pui in miscare tot corpul si e gratis.

Doamne fere` sa mi se fi spus sa caut o rutina de sport, cu incalzire, stretching, diverse exercitii. Nuuuuuu. Fa abdomene pana nu mai esti in stare sa respiri fara durere, fa aplecari pana ametesti, fa genuflexiuni pana cand ajungi sa te cateri ca o râmă pe toaleta de la febra musculara de la picioare.

Si cea mai “tare” recomandare, alergatul. Stiti ce efect are alergarea asupra articulatiilor unei persoane de peste 90-100kg? Tasarea articulatiilor, a coloanei. Dureri maxime de glezne si genunchi. Plus ca, alergand cu cel putin 40 de kile in plus pe tine, oboseti, gafai, nu te oxigenezi corect. Oricat de gratis e alergatul, a-l face gresit e mai rau decat a nu alerga deloc.

Am avut la un moment dat un zvâc si am vrut neaparat sa ma apuc de miscare in mod corect. Am citit si m-am interesat despre T25. Ca e un program bun, scurt, 25 min pe zi, in fiecare zi. Am avut parte de sustinere foarte buna din partea unei cunostinte, o sportiva si o mamica minunata. Am facut T25 cateva saptamani impreuna cu sotul. Ba chiar gasisem pe Youtube rutina de tae-bo pe care am adorat-o in facultate si incepusem sa o fac treptat.

Doar ca. Veneam de la munca, nu mancam ca sa nu ma agit cu mancare in stomac. Apoi venea sotul, ne schimbam, puneam cele 25 min de miscare. Cand terminam, eram FLEASCA. Fugeam in dus, mancam o cina subtire. Dar nu ma mai simteam in stare de nimic. Da, aveam ceva mai multa energie ziua. Da, ma sculam dimineata cu pofta de viata. Dar nu mai aveam timp de nimic altceva (sau nu imi rationam bine timpul) si treptat seara de T25 a devenit seara de cumparaturi, alta seara a devenit o intalnire cu amici, etc etc. Efectele si vointa nu au fost atat de mari incat sa ma faca sa continui. Regret si nu regret in acelasi timp. O sa intelegeti pe masura ce scriu.

PASTILE MINUNE (inclusiv ceaiurile de slabit)

Aici trebuie sa scriu cel mai mare avertismet posibil: NU LUATI PASTILE DE SLABIT. Si inainte sa imi sara in cap persoanele care au luat diverse pastile sau ceaiuri si au obtinut efecte, dati-mi voie sa ma desfasor punandu-va o intrebare:

Ce vreti de fapt? O solutie rapida si lenesa sau rezultate constante si pe termen lung? Vreti o solutie mura in gura, voi sa nu munciti, sa nu schimbati nimic, in afara pastilei baute si zambetul de dupa, gandindu-va cate kilograme se vor topi de pe voi?

De ceaiurile de slabit nu pot decat sa rad. Sustin ca vor combate retentia de apa care cauzeaza kilogramele in plus. Si nu pot sa cred cate persoane supraponderale sustin ca au kilograme in plus de la retentia de apa si nu de la masa aia la KFC sau cartofii prajiti, sau de la deserturile zilnice. Nu. Apa din corp e siiiigur problema, si o scoatem cu forta dand pe gat ceaiuri, nu? Acestea sunt diuretice (adica pisi kilogramele in plus, mai pe romaneste), iar daca NU ai retentie de apa, sunt perfect nule. Aceasta afectiune are niste simptome specifice si trebuie descoperita cu ajutorul unui medic si actionat asupra ei altfel, nu cu ceaiuri “de slabit”.

Anyway, sa zic si despre cazul meu. In anul 2 de facultate, doua colege de-ale mele au inceput sa ia SuperSlim. Eu – deja satula de diete – eram atenta la rezultatele lor si la efectele pe care le au. Intr-adevar, fetele slabeau constant, frumos, pareau sa nu aiba efecte adverse. Retineti va rog cuvantul “pareau”.
Dau si eu comanda pana la urma de pastilele astea. Undeva inainte de sf Andrei, ma gandeam deja ca o sa slabesc frumusel pana de Craciun. Si au ajuns la mine fix de sf Andrei si am inceput sa le iau. Dupa 3 zile incepusem sa simt ca dau jos de pe mine. Eram cam irascibila si agitata, dar mandra ca incep sa am rezutate. Cam prin primele zile am observat ca nu eram singura irascibila si agitata. Si cele doua colege erau cam la fel, doar ca pusesem asta pe seama proiectelor, eseelor, iminentei sesiuni de examene.
A doua zi dupa sf Nicolae stateam in pat si ma simteam agitata rau. Mi-am luat pulsul – 130 de batai pe minut fara sa fac nici o urma de efort. Simteam ca imi iese sufletul prin vene. Am oprit pastilele, ca imi era frica. A doua zi aveam cursuri si ora de sport la facultate, insa la ora de sport abia stateam in picioare si profesorul ingrijorat m-a trimis de urgenta cu insotitor la cabinetul medical. Aveam puls 135 stand pe scaun, fara sa fac nimic. Am ajuns si la medciul de familie, la cardiolog, am luat 9 luni de zile pastile de inima pentru ca energia pe care aceste pastile o generau din “topirea” grasimilor nu putea fi folosita in acelasi ritm si dadea starile de agitatie. Agitatia dadea iritatia si pulsul marit enorm. In vreo 8 zile slabisem 4 kg, cu pretul unei afectiuni temporare a sistemului circulator.

 

Revin la sfat. Nu apelati la pastile minune. Va faceti rau.

 

Alte diete sau stiluri de viata care mi s-au recomandat si de ce nu au mers:

– diete care sustin ca slabesti X kg in cateva zile: atata timp cat nu esti dispus sa slabesti, o dieta nu te va face decat sa intri temporar intr-o pereche mai stramta de blugi, intr-un bikini mai decupat si… cam atat. Apoi revii la vechile obiceiuri si asta a fost. Ba chiar, uneori esti atat de mandra de rezultate incat iti juri ca te vei recompensa cu ceva. Si te recompensezi, cu un desert, cu un suc, cu o masa copioasa, pana ajungi sa te ingrasi la loc si mai pui si niste “dobanda”

– batoane proteice si L-carnitin. Cand au intrat in forta batoanele proteice pe piata am zis ca asta e salvarea mea… insa le mancam pe post de desert si, daca cititi eticheta lor, aflati ca ar trebui sa inlocuiasca o masa intreaga. Pana m-am prins de figura, deja mi se acrise de gustul lor si kilogramele erau acolo, la fel sau mai multe.

– diete fortate cu anumite alimente: cu oua, cu suc de grapefruit, cu supa de varza, etc. Promisiunea a catorva kg in minus care, o data ce vei opri “tortura” pe care unii o numesc dieta, vor reveni frumusel la loc.

Daca imi mai vin idei, mai adaug in alta postare, dar astea au fost cele mai importante.

Ne citim in curand.
Deea

Fat to healthy (2): Ce solutii am incercat eu. Ce a mers. Ce nu a mers. Partea intai.

Scriam in articolul trecut ca am trecut printr-o serie de “diete” din popor care au avut fix efectul cunoscut, si anume YO-YO. Lipsa edicatiei nutritionale a avut multe urmari si consider ca este principala cauza a ingrasarii mele necontrolate. A doua cauza este lipsa deprinderii cu sportul, inca de mica. In scoala generala am facut handbal, in liceu volei, in facultate un an sau un an-jumate de aerobic/gimnastica/tae-bo, dar cand nu am mai avut cu cine exersa aceste sporturi, am lasat-o balta.

Anyway, vreau sa analizez prin ce etape am trecut, ce a mers, ce nu a mers si de ce nu se merita sa le incercati.

INFOMETAREA

Printre cele mai sugerate “diete” de catre necunoscatori. Mananca mai putin. Nu mai manca seara. Bea apa daca ti-e foame… sau culca-te. Am avut tentative sa scot masa de seara sau sa sar pranzul, dar reactia ulterioara era perfect previzibila: la urmatoarea masa mancam de spargeam.

Am avut parte de o experienta foarte neplacuta in ultimii ani de scoala generala, cand m-am dus la un medic ortoped pentru ca ma durea coloana. Am intrat in cabinet, m-a intrebat varsta, kg, si ce am. Apoi ma masoara de sus pana jos si imi spune scurt: “Pai nu vedeti cat v-ati ingrasat? La cate kile aveti, sufera coloana!”. Mbon, imi zic… e clar ca am venit degeaba… Ma invita intr-un final sa imi dau jos geaca si imi urmareste coloana cu mana. In partea lombara se simte o curba dubioasa. O simt si eu. Intre timp, reporneste discutia in timp ce ma examineaza: “Stiti care e cea mai eficienta dieta, domnisoara? Dieta Auschwitz”. Ma blochez. “Ati vazut vreunul din lagarele de concentrare? Erau slabi de la infometare”. Contemplam daca vorbeste serios sau doar face misto de mine, copil fiind. “Sa incercati sa va infometati. E urat primele zile, dar apoi va obisnuiti si o sa vedeti cum slabiti”. N-are rost sa va spun ca am plecat de acolo dezgustata si fara tratament, mi-a sugerat sa revin cand slabesc cam 7-8 kile ca n-are ce sa faca atata timp cat coloana preia greutate mare.

Imaginati-va ca primiti aceasta recomandare de la un medic. Cum ati reactiona? Infometarea, mai ales brusc, nenoroceste corpul. Da, mai intai se folosesc depozitele de grasime pentru sustinerea corpului si pare ca slabim intr-un ritm alert. Apoi corpul foloseste tot ce poate ca sa isi inlocuiasca noile lipsuri. Se ajunge la carente de vitamine, minerale, metabolismul se da peste cap, se pierde din masa musculara – ceea ce e ultimul lucru pe care il doriti: un corp sanatos e si tonifiat, deci masa musculara trebuie sa ramana acolo unde e.

De asemenea, prin infometare se ajunge la tulburari de nutritie, care pot lua amploare si pot distruge vieti.

Am incercat sa sar mese, sa mananc mai putin. Efectul este oribil, pentru cine e obisnuit sa aiba o dieta nebuna, fara limite, cu multe zaharuri si multi carbohidrati. Fizic te simti rau, nu ai energie, te enerveaza orice. Miroase a mancare oriunde te duci, chiar daca nu mananca nimeni nimic. Psihic esti intr-o miscare browniana. Vrei mancare, vrei dulce, poftesti la orice oricand. Incepi sa vrei mancare la orice ora, dar in capul tau e doar gandul ca vrei sa slabesti. Si nu iti trebuie decat un moment care sa te dezechilibreze. O zi urata. Un eveniment neplacut sau neasteptat. O zi grea la munca sau la scoala. Si atunci (pe romaneste) iti bagi picioarele si mananci. De toate.

Multumesc, dar nu. Eu caut echilibru, nu opusul.

ARGILA INMUIATA DE CU SEARA

Mda… pe asta n-am inteles-o niciodata. Pui un tip de argila la inmuiat in apa, apoi inainte de masa agiti apa, lasi argila sa se decanteze putin si bei. Absolut delicios, licoare cu gust de pamant inainte de mese.

Am tinut cu mama cateva saptamani chestia asta, parca o gasise prin Formula AS. Ca face nefacutul, ca slabesti, reintineresti, facea ce nu face nimeni si nimic in viata asta (yeah right).

De fapt, cam asta e problema dietelor astea de apar de pe oriunde. Nu au baza medicala care sa le faca credibile, doar sustin chestii “generale” care prind la public, au nevoie doar de cateva cuvinte cheie: detoxifiere, slabesti rapid, imbunatateste metabolismul, cresc arderile, mareste absorbtia nutrtientilor. Un om disperat fix cuvintele astea vrea sa le auda.

Are rost sa va spun ca dieta nu avea succes? Se presupunea ca scade pofta de mancare si deci slabesti din cauza asta (revenim la infometare cumva?). Mie imi provoca greata. Intr-un final era apa cu gust de pamant, era gretoasa si scarboasa. Iar cantitatile de vitamine si minerale pe care e sustinea ca le livreaza in corp le poti lua dintr-un simplu supliment alimentar. In primele zile nu imi venea sa mai mananc din cauza gustului, dar pe masura ce m-am obisnuit cu gustul, am mancat in continuare la fel…

DIETA DISOCIATA

Va scrisesem despre ea in prima parte. 3 zile lactate, 3 zile legume si fructe, 3 zile carne, oua si nu mai stiu ce aveai voie. Aceasta dieta a fost pentru mine cea mai grea posibil. 6 zile eram stricata la stomac, cu crampe si dureri, apoi in zilele cu carne eram constipata. Imaginati-va ca am tinut-o vreo 2 luni de zile, in care ma indopam concomitent cu Furazolidon, carbune sau alte minuni. Imi repetam ca slabesc si ca baba sufera la frumusete, imi imprimam asta in creier in speranta ca macar din vorbe ma conving ca fac bine. Slabisem frumos, ajunsesem sa port tipuri de haine la care doar visam, dar ma simteam oribil. Fara energie, mereu cu gandul sa am o toaleta aproape. Inteleg din anumite diete/stiluri de viata verificate medical, ca anumite combinatii de alimente nu sunt ideale, dar de aici la a imparti din topor alimentele in blocuri de cate 3 zile e drum lung. Pentru un om care consuma carne relativ zilnic, cele 6 zile fara carne te dau peste cap, apoi cele 3 zile cu extrem e multe proteine animale sunt cireasa de pe tort.

Dupa 2 luni slabisem frumos, dar deja incepusem sa atentez la cutia cu zahar. Aveam in bucatarie o cutie alba cu capac portocaliu in care mama tinea zaharul. Ma duceam pe acolo si bagam varful limbii in zahar si ma gandeam ca nu se simte la ce dieta eficienta tin eu. Dupa ce am renuntat (doar pentru ca ma simteam aiurea si imi era greu sa ii vad pe cei din casa mancand mancare normala si eu bucati de branza sau morcovi fierti), am luat rapid proportii, in principiu din cauza statorniciei provocate de lipsa de energie.

DUKAN

Alta minune de dieta, mult sustinuta de cei care reusesc sa o tina pe toata durata etapelor ei. Nu o detaliez, pentru ca internetul e plin de explicatii, iar Google e aproape. N-ai voie grasimi (cu cat mai putine, cu atat mai bine). In schimb ai voie multe proteine (carne, oua, lactate foarte degresate) si nu ai voie sa pui gura pe fructe.

De-a lungul timpului am ajuns la concluzia ca totul sta in echilibru, iar acest stil de nutritie mi se pare dezechilibrat. Corpul nostru are nevoie de grasimi bune, iar iaurturile si branzeturile extrem de degresate nu par facute din lapte, zica producatorii ce-or vrea. Au gust de carton inmuiat. Si e o preconceptie foarte gresita ca grasimile sunt daunatore. A se cauta despre grasimile saturate si non-saturate. Da, uleiul de floarea soarelui, de palmier (gasit in aproape orice, de la cuburi de aromat ciorbele si supele, pana la crema tip nutella), margarina, grasimile hidrogenate in general, etc, sunt de evitat. Dar sunt grasimi care ar trebui consumate, si fix acelea sunt interzise in Dukan.

Pe langa asta, lipsa fructelor mi se pare gresita. Da, fructele contin fructoza (adica un tip de zahar) si excesul de fructe e cam acelasi lucru cu desertul de care incerci sa scapi. Dar pe langa fructoza contin vitamine, fibre, apa, si nu consider ca ar trebui scoase complet din alimentatie decat daca iti fac rau (valabil pentru orice aliment, de fapt).

Am vazut persoane cu rezultate foarte bune, persoane care au renuntat rapid, persoane care au renuntat pentru ca nu se simteau bine, persoane care se tin de dieta de ani integi. E alegerea lor si o respect, insa intr-un final e multa munca, iar a manca sanatos nu cred ca ar trebui sa fie atat de complicat.

 

“Pauza publicitara” pana cand adun si restul de incercari (notabile) de a slabi.

Fat to healthy (1): Motivatia e cheia. Gaseste-o.

Greutatea in plus. Dorinta de a slabi. Weightloss journey. Cum vreti voi sa ii ziceti 🙂 asta e marele subiect pe care tot vreau sa il ating.

Stiu ca scriu cu greu, dar sunt constant impinsa de la spate de persoane carora le place ce si cum scriu. No, bine, hai ca scriu (zic eu, ultimul aritcol datand din martie…).

Am fost grasuta dintotdeauna. Parca v-am mai zis. Neam din neam ma trag dintr-o familie “pufoasa”, in care sportul – desi practicat de tata si unchi – a fost lejer omis in cresterea copiilor. Cum e obiceiul peste tot, sarbatorile se echivalau cu mese mari, la care bunica si celelalte femei din casa munceau cate 2 zile pana nu mai erau bune de nimic, gratare iar si iar, prajituri, creme, torturi. Urmarea? Greutatea adultilor din familia mea (mai ales din partea tatalui, ca din partea mamei nu mai am mare lucru), in principiu, incepe cu 1.

Am avut parte de oameni care m-au judecat de mica (nasa mea de botez si altii, dar ea mi-e intiparita in memorie), de colegi care nu m-au vazut ca OM sub kilogramele in plus (liceul a fost o oaza de neplacere si plin de oameni care ma judecau fara sa ma cunoasca), chiar si necunoscuti care ma analizau inainte sa stie ce stiu si ce pot face. Am invatat sa ma apreciez cumva, nu stiu cum… o persoana care isi pierde increderea in perioada adolescentei o recupereaza foarte greu. Eu fac parte din aia norocosi, care au dus lupta singuri cu propriul subconstient pana am ajus la acel punct magic in care… ma cam doare-n cur de ce zic altii (pardon my french).

Copilaria mea a coincis cu inceputul erei post-ceausiste, cand au inceput sa intre si la noi in tara ceea ce altii aveau in afara de mult. Fructe, dulciuri, varietate, carnuri, mezeluri si paine din abundenta, fara sa stai la cozi fara inceput si sfarsit. Tin minte ca si cum a fost ieri: daca in primii ani, cel mai bun cadou de Mos Niculae era o punga nesimtit de plina de portocale, banane, mandarine sau clementine, ulterior s-a inlocuit cu una-doua portocale, Magura (avea ambalaj portocaliu la inceput, mai stiti?), napolitane, ciocolata, si alte minuni, asta pe langa “obligatoriul” obiect de imbracaminte: pijamale, sosete, maieuri, etc. Totusi, pentru mine, decembrie inca inseamna si acum: portocale, clementine si mandarine. Multe.

Inca din primii ani de scoala, cand eram printre cele mai plinute persoane din clasa mea, au inceput “vorbele”. Colegii ma tachinau, fara sa isi dea seama cat rau fac – si nici nu-i invinuiesc, spuneau ce auzeau ca spuneau si parintii lor. Cand vizitam pe nasa mea de botez impreuna cu mama, vorbea catre mama ca si cum EU nu eram de fata: “Tu nu vezi ce s-a ingrasat fi-ta?! Mai intra in hainele alea de ti le-am dat pentru ea? Fata mea le purta cand avea 13-14 ani, ea la 10 intra in ele, pune-o sa slabeasca!”. Si altele. Eu puneam un bot lung, mama ma mustra acasa ca mananc prea mult, apoi mi se oferea acelasi meniu si aceleasi dulciuri ca inainte, cu mentiunea “sa nu le mananc pe toate o data”. Nu mi se oferea rationat, ci doar mi se zicea ca eu – un copil – sa rationez cate dulciuri ar tebui sa mananc sa am o greutate sanatoasa, da?

Anii trec, incep frustrarile si complexele personale. VEDEAM ca-s prea plinuta. AUZEAM ce se vorbeste prin spatele meu. SIMTEAM ca nu imi gasesc un loc intre “bisericutele” create de colegi. Mai adaugam ca imi mergea si mintea si ca am refuzat sa intru in jocul fumului de tigara in jurul caruia multi se imprietenisera in spatele liceului, eram deci “tocilara grasa care sta in clasa in pauza”. Sau “Dulapior”, cum am decoperit ca ma bagase in telefon una dintre colegele mele cu care – zica-se – ma intelegeam cat de cat. Atunci m-a daramat. Acum ma amuza cat de fraiera am fost.

In tot timpul acesta, vazand ca greutatea mea o ia razna, mama imi aduna de la colegele ei diete si retete de slabit. Cumpara ziarul Formula As, sperand sa fie pe acolo o licoare magica, o tinctura, CEVA – ORICE sa ma ajute sa pierd kilogramele in plus. Dar mancarea era aceeasi, in aceleasi cantitati. Deserturile existau in casa – fie cumparate sau prajituri de weekend care abia apucau ziua de marti. Si uite asa am facut yoyo cu toate porcariile de diete inventate de om, de revista sau plimbate din gura in gura. Dieta cu oua. Dieta cu supa de varza. Dieta cu fructe. Argila inmuiata. Dieta cu “you name it – i tried it“. Minus 2, plus 3. Minus 5, plus 7. Kilograme, zic. Adaugam low self esteem si acnee. Reteta magica pentru depresie adolescentina.

Undeva prin 2006-2007 era la moda dieta disociata, parca a Monicai Anghel (da-i dracu de nutritionisti, aia vorbeau sigur prostii si costau mult, lasa ca reteta Monicai Anghel era sigur valabila pentru toata lumea, nu?!). 3 zile lactate, 3 zile legume, 3 zile carne, oua si nu-mai-stiu-ce. Vreti sa va traduc aceasta dieta pe limba mea? (daca mancati sau aveti de gand, mai bine nu mai cititi in continuare) 3 zile diaree, 3 zile diaree cu crampe, 3 zile constipatie. Si am tinut ceva timp prostia asta, stiu ca slabeam, ajunsesem pentru prima oara in viata sa port pantaloni cu talie medie in loc de pantaloni cu talie inalta. Voiam si eu un iubit. Baba sufera la frumusete, asta mi se repeta mereu. Iar eu credeam, inghiteam in gol si intingeam cu limba in cutia cu zahar, sperand sa imi alin cumva pofta de dulce. Suna cunoscut?

A urmat facultatea, unde tot invatand si facand proiecte si esee, mai mult mancam si stateam in scaun decat sa ies si sa ma distrez sau sa ies cu colegii la munte/la mare cum auzisem si eu ca se practica in anii de studentie. Pe mine m-au ocolit practicile alea si, la un moment dat, chiar daca as fi vrut, nu aveam bani sa ies. Asa ca am ramas in casa. Eram in acel timp si la inceputul relatiei cu actualul sot – ma mai salvau plimbarile in parc cu el, dar, treptat, se facea simtita statornicia si l-am influentat si pe el. Ba ca e prea cald, ba ca ploua, ba ca-s obosita. Weekend-urile noastre in parc se transformau aproape toate in weekend-urile in care balteam in pat, la un film. Si o inghetata. Sau o ciocolata, ca tot era un supermarket langa noi.

Uite-ma, ani intregi mai tarziu, trecuta prin diete, scabita intr-atat de ele incat nici nu mai doream sa aud de vreuna. Am descoperit in timp, singura, informatiile despre care nu imi spusese nimeni. Ca nu grasimile ingrasa atat cat ingrasa dulciurile si sucurile (ma auto-convinsesem sa nu mai mananc omleta, ochiuri si cartofi prajiti ca siiiigur din cauza lor ma ingrasam. Cica.). Ca ar fi trebuit sa fiu invatata sa fac miscare, nu sa mi se zica sa imi rationez singura dulciurile primite. Ca ar fi trebuit sa fac cumva un sport. Ca deserturile trebuiau sa fie gen 1-2 pe saptamana, nu 1-2 pe zi. Ca la la pranz pot manca doar un fel, nu pe amandoua cum imi baga pe gat bunicul meu ca trebuie (urasc cuvantul asta cu mare pasiune). Ca trebuia redusa mult painea alba, proaspata, de la fabrica turceasca de la colt care – pe cat era de buna, moale si calda era – pe atat de multa mancam, ca era afanata bine si “mergea”. Am realizat ca eram educata la scoala, dar complet needucata in ceea ce priveste nutritia proprie.

Ma umplusem de calorii inutile, si nutrienti mai deloc. Aveam 90-100 de kile si carente pe toata linia. Cand ziceam cuiva ca am colesteroul mic sau ca am lipsa de calciu, radeau si ma intrebau clasicul “Da? La cat mananci tu, ai asta?!”. Da. Ca nu ma hraneam. Doar mancam. Intre timp, unchiul meu sportiv a “implinit” vreo 150 de kilograme. Tata oricum era gras (tot prin zona lui 150), dar el s-a ales cu un diabet non insulino-dependent si a lasat-o mai moale. Mama a facut cancer de pancreas, descoperit – din pacate pentru toti – mult prea tarziu. Iar eu m-am gasit brusc scapata de sub control, fara dorinta de a slabi (ba chiar ma ingrasam, ca desertul era sfant, iar gustarile dintre mese trebuiau sa contina zahar), fara dorinta si obisnuinta de a face sport.

Si dau de articolul asta si ma loveste o scandura imaginara fix in moalele capului.

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/vino-mama-sa-ma-vezi-la-spitalul-de-obezi-536955.html

To be continued zilele astea.

 

Almost two months later. Nothing.

Pffff… am istoric vechi de uitat sa scriu.

Draga jurnal,

9 martie. Nimic nou. Am trecut printr-o perioada agitata, cu o interventie chirugicala  a sotului, cu o internare a unui alt membru al familiei, eu la mijloc cu o infectie respiratorie ruda cu sufocarea. Not nice.

Am avut un zvac urat cu dulciurile la sfarsitul lui ianuarie, m-am redresat. In acest moment am luat-o iar de la capat (“traiasca” 1 si 8 martie… NOT). Bomboane si dulciuri si toate tampeniile vin la mine si eu, fraiera, le acccept.
Acum am pe masa de bucatarie o punga de Rum Kokos (cat am fost pe antibiotice am poftit la cidru, vin, prosecco, orice cu alcool :)) ) si in camera, de la sot, o cutie cu mini bomboane de ciocolata. Why, oh why. Mi-am scaldat gura cu 5 Rum Kokos chiar inainte sa scriu. Simt ca atunci cand scriu mi-e mai bine.

Am nevoie sa imi fie mai bine. Stressul din ultima luna jumate a adaugat (!!!) 2 kilograme la cantitatea de dat jos. Halal avans. Am avut ocazia sa vad rezultatele unei fete, obtinute cu Rina. Pe de o parte sunt ANTI diete. Mi s-a acrit de diete, reguli, meniuri, etc. Dar vreau sa vad ce propun astia si sa incerc sa imi fac eu un meniu.

Dimineata si seara imi pot gati, dar la munca imi dau comanda. Aleg salate, evit prajeli, evit grasimi, iau gratar, dar tot scap ca oile-n dulce. Fucking sugar. I hate it. Nu vreau sa am un copil pe care sa-l ingras cum m-am ingrasat eu.

Incerc sa postez ceea ce fac. Sper sa n-o dau in bara iar. Revin.

Deea